Alb şi negru – premiera mare de pe scena mică

S-a întâmplat să inaugurez primăvara în Sala Studio a Universităţii de Arte „George Enescu” în compania câtorva viitori actori şi-a două păpuşi tip …buraku. Motivul ? Alb şi Negru – o premieră pe care aveam să o etichetez cu entuziasm o oră , o oră şi ceva mai târziu , dacă nu genială cel puţin provocatoare.
(Cum altfel să numești o punere în scenă pe care o vizionezi cu , câțiva amici iar la final fiecare dintre ei îți mărturiseşte că a „decriptat” un cu totul alt mesaj faţă de cel ce părea să ți se releve atât de , dar atit de… limpede , ţie?)
Şi totuşi numitorul comun , trebuia inevitabil să existe unul , ar fi acela că lectorul universitar Ciprian Huţanu semnează , indecent de inspirat , regia, scenariul şi „coloana sonoră ” a unui mini curs de filosofie comparată , un colaj surprinzător ce te conjură să-i recunoşti magnetismul , să-l treci prin filtrul personal şi-ntr-un final să crezi c-ai reuşit a captura graţie melancoliei coregrafice tipic japoneze, un număr impar de clişee-metaforă.
Mă gândesc acum , la ceas de post vizionare, că piesa elasticizează sensibil barierele teatrului clasic de animaţie şi dă cârcotelilor vizavi de creşterea limitei de vârstă , menţionate ostentativ pe afiş , replica necesară . E cât se poate de simplu aşadar! Vorbim de păpuşi , nu oarece păpuţi, ci unele fără chip (apropo, v-aţi fi închipuit vreodată că non expresia e capabilă de expresivitate?), păpuşi pentru adulţi.
Dincolo de tehnica mânuirii lor , pe cât de dificilă (după cum vor fi aflând poate curioşii dornici a se familiariza cu termenul de buraku , intenționat nedesluşit aici) pe atât de admirabil reușită de şase dintre studenții anului II, tind să cred că aş plasa cheia succesului scenic undeva între ambiguitatea ofertantă a scenariului (text, ar fi impropriu spus pentru că totul ,cu excepţia câtorva interjecţii poate, se pliază pe mijloacele intrinseci non verbalului) şi forţa accentului …melodic , marcat de ritmuri tari pe alocuri vibrante şi grave , pe alocuri lascive.
Lipsită deci de suportul şi poate efortul unor suprauzate fire epice , în fond , veţi spune, piesa asta despre ce e?
Despre viață ! direcţii, opţiuni , alegeri în consecinţă şi într-un final despre setea de
perspectivă. Despre imaginea în oglindă a două personaje , sau poate (dacă ar fi să-mi urmez propria teorie) a unuia singur confruntat cu două posibile destine. Despre două tipologii în contrast purtând balastul mai multor diferenţe şi doar al unui singur punct de plecare comun. Despre efervescenţa iniţială şi juvenilă vizavi de frivolul unor termeni meniţi a denumi idealuri facile precum ideea de noroc, împlinire, putere sau avuţie.
Imaginea geneză ce pare a arunca alegoric în eter o întrebare fundamentală , aceea „Ce-ai face dacă?” e uimitoare , amintind tranşant de momentul trecerii prin viaţa fiecăruia dintre noi a unei „păsări cu ouă de aur”. A unei oportunităţi financiare dacă ar fi să traducem. Oarecum previzibil ambele personaje sunt tentate la început să nu rateze oferta. Ideea sacului plin tezaurului, comorii picate din cer sau agonisite hulpav ou cu ou devine …răscruce. Dupa cum spuneam…Ce-ai face dacă?
Spectacolul îţi propune două opţiuni. Pe cele extreme (de aici probabil alegerea Alb şi Negru) pentru că , între noi fie spus între ele există încă n variante ceva mai …umane. Dar un scenariu temperat ar fi pierdut nu-i aşa câte ceva din forţa sa motrice. Cam tot atât cât reuşeşte să câştige în plan dramatic sub auspiciile unei viziuni ceva mai totalitare.
Concret , parcursul ambelor personaje începe cu o doză elocventă de… beatitudine. Stare perfect de înţeles în faţa unei comori palpabile şi a unor vise implicite de huzur. Doar că , după un timp , când inevitabil legile umane impun continuarea drumului iniţiatic , jocul de-a am totul se poate dovedi o povară grea. Inaintarea , spre orice, spuneţi-i o nouă etapă sau noi opţiuni , redate plastic în piesă prin apariţia ciclică a uşilor ce se deschid , devine anevoioasă şi într-un final frustrantă chiar. Sub această presiune intervine liberul arbitru şi implicit detaşarea a două drumuri în contrast.
Starea de Alb va reconsidea ideea de înavuţire (decizie grea şi însoţită adeseori de regrete şi melancolie dar, asumată) în favoarea libertăţii sale de mişcare şi opţiune. Negrul va opta pentru imponderabilitate , simbol al unui nivel provizoriu şi artificial. Scenic imaginea e uşor hilară dar guşti din plin umorul negru şi fin ce planează în jurul personajului aflat în incapacitatea de-a îşi detaşa capul prins în cufărul cu arginţi.
Primul are viziunea unui nou început …pasărea norocului îl vizitează iar …tentaţia e şi ea prezentă. Doar că, de această dată un singur bănuţ cules şi pus nonşalant în buzunar îi e deajuns. Odata gestul făcut „Uşile” îşi intensifică ritmic apariţiile. Deschiderea lor e însoţită întotdeauna de o prezenţă pe care scenariul îţi lasă libertatea deplină şi convenabilă de-a o descifra. Gândeşti practic că ar putea fi orice: de la oameni cheie la ocazii, de la gesturi şi decizii ce-ţi schimbă viaţa la sute de alte provocări. Fiecare uşă deschisă e vazută ca un pas necesar. Să baţi la cele din direcţia opusă e inutil , imposibil şi deci în zadar. Chiar dacă experienţa trecerii pragului nu pare întotdeauna a fi cea mai bună soluţie.
După prima îi dă entităţii ce-i solicită ajutorul singurul ban , după a doua şi-a treia , îi sunt smulse hainele. Şi când Personajul pare pe nedrept răpus…a patra uşă, cea la care ajunge în genunchi se dovedeşte a fi una surprinzătoare pentru că, înţelegi instant că toate celelalte injustiţii suportate n-au fost altceva decât un… necesar retuş. Nuditatea devine metafora dezbrăcării de cel ce vei fi fost mai înainte ,iar toga primită drept ofrandă, un însemn al greu dobânditei înţelepciuni. Floarea roşie întâlnită ce-i ţine acum companie e dovada vegetală, deci spirituală şi tandră a unui alt gen de pasiuni. La fel de arzătoare şi plină de beatitudine ca magia înavuţirii din trecut. Cea a cunoaşterii , a perceperii scopului, a dobândirii unui statut, a unui loc şi unui răspuns. Percepţia e diferită iar surescitarea înlocuită de starea de graţie, explicitată publicului larg prin actul scurt şi intens al unui episod de levitaţie. Apar primele trepte.
Într-un plan paralel Negrul îşi continuă şi el povestea. O continuă e mult spus pentru că parcursul său e mai degrabă unul static. Când autosuficienţa te ţine de mână decizia unei direcţii e grea. Pentru că, în fond dacă nu mai e nimic de dobândit, încotro să te avânţi şi pentru ce să lupţi? Şi totuşi vădit mai puţine câteva uşi şi lui i se deschid. Atitudinea sa vizavi de orice va fi găsind dincolo e una din start dominatoare. Negrul nu oferă, nu întoarce celălalt obraz şi nu se poate dezbrăca de sine. Deschide noi uşi spre a cuceri teritorii , a subjuga , intimida şi într-un final răpune. Entităţile găsite sunt folosite în scopul unic al bunăstării sale imediate şi vremelnic potenţate. Ca percepţie superficială soarta lui e un continuu crescendo. Un succes. Banilor li se adaugă lăcomia, lăcomiei dezmăţul ,dezmăţului sceptrul şi coroana puterii.
Şi totuşi cocoţat pe movila sa de bunuri Negrului îi e refuzată înălţimea la care primul a ajuns prin resurse iniţiatice.
Ideea spectacolului devine într-un final simplă. La urma urmei viaţa e o chestiune legată indisolubil de opţiuni şi mai ales de…”gestiunea resurselor”. În funcţie de ce ţi-a rămas după rodarea lor, îţi joci uneori abil ,alteori neeficient cartea de final.
La capătul firului drumul încetează a mai fi unul linear. Un înainte nu mai e posibil , un înapoi nici atât. Pasul următor e clar prinzi aripi sau plonjezi în neant..
Albul mai are resursa entităţilor pe care le-a servit şi cărora a ales să se fi supus. E rândul lor de-a prinde contur. Conturul treptelor necesare lui spre un probabil Infinit.
Negrul? El nu mai deţine nimic…Nimic oricum ce să nu fi fost deja folosit. (Raluca Sofian-Olteanu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: