Dansul ingerilor

Marturisesc cu necenzurata sinceritate faptul ca de aceasta data demersul expozitional al mamei mele (  n.r.-pictorita CORNELIA OLTENAU)m-a luat prin surprindere. As arunca intr-o prima faza vina asupra dozei de scepticism incercate la gindul unei reveniri substantiale, pline de miez pe scena deopotriva plastica si publica, dupa neantul unei absente de citiva ani.
Apoi m-as axa pe starea proprie-mi neutralitati. Spun asta pentru ca obisnuiam sa ma alatur, sa ma „includ” actului creator familiar uzind rind pe rind de tertipuri ideatice, afective sau bunaoara critice.Nu si de aceasta data! Ma absolv de orice merit, mai putin poate de cel ce implica asumarea senzatiilor traite de receptorul anonim de mesaj.
Sint asadar un privitor dinafara dar nu unul …deposedat de amintiri.In virtutea lor m-am bucurat sa descopar pe simeze asteptata simbioza a expozitiilor de odinioara.Exista lucrari-prototip care se pliaza perfect pe firescul trairilor sau, mai mult, obsesiilor de atunci.
As puncta aici doar potecile si stradelele prafuite cu aer ud bacovian, meteahna portretelor, chemarea ipostazelor biblice sau spiritul formei incantat
in studiul unor naturi statice.
Coloristic vorbind am remarcat o schimbare daca nu fundamentala cel putin evidenta de stafeta.Game ce odinioara se refuzau, clamind fiecare in parte suprematia sint lasate acum in voia unei concurente latente.Rosul, ocrul sau sienna arsa accepta infatuat vecinatatea rece a unui gri metalic sau dupa caz a verdelui impartial.
La capitolul „noutatilor de editie” cedez evidentei marinelor.O fac dintr-un dublu motiv.O data pentru ca, privindu-le, nu pot si nu vreau sa depasesc melancoliiile celui din urma ceas estival-cu toata simbolistica sa cu tot, de la larghete sau evadare la visare-si doi, pentru ca asist docil la un fenomen rar.Nasterea unei culori-mai precis a unei nuante de albastru despre care pot afirma cu tarie ca nu se gasea pina de curind in paleta autoarei.
As saluta fugitiv si jocul timid cu tehnica mozaic din „Invizibila Prezenta” -incercare pe care o clasific una drept net reusita , o conjur si provoc exploatata.
Inchei cu un posibil raspuns la intrebarea pe care poate fiecare dintre dumneavoastra este tentat sa o ridice la vazul atitor instantanee aparent fara liant.De ce un „dans al ingerilor”?
Pentru ca dincolo de chipurile mistice si reprezentarile dogmatice exista stropi de dumnezeire in orice:in alti ochi, in huzurul unei dupa-amieze de toamna, in parfumul colorat al florilor, in fosnetul frunzelor, in nelinistea unui val sau de ce nu, a unui nud cast, banuit de nimic altceva decit…senzualitate. (Raluca Sofian)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: