Jocul didactic și învățarea prin joc

,,Munca înseamnă ceea ce un om este obligat să facă şi joaca înseamnă ceea ce un om nu-i obligat să facă”( Mark Twain).

 

 

Jocul ocupă, evident, locul preferat în activitatea de fiecare zi a copilului . Jucându-se, el îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri şi situaţii care îl apropie de realitatea înconjurătoare.Folosirea jocului didactic în procesul de învăţământ face ca elevul să înveţe cu plăcere, să devină interesat de activitatea care se desfăşoară; face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoşi, să capete mai multă încredere în capacitatea lor, mai multă siguranţă şi tenacitate în răspunsuri.

Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destinderea, cu buna dispoziţie şi cu bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală şi fizică a copilului. Inclus în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie, de divertisment, ceea ce previne apariţia monotoniei, a oboselii şi a plictiselii.

            Dar ce este jocul didactic?Este un important mijloc de educație intelectuală,ce dezvoltă în copil capacitatea creatoare.”Este o metodă ce cunoaște o largă aplicabilitate și imprimă  un caracter viu și atrăgător activității școlare ”[1]Prin jocurile didactice introduse în diferite momente ale lecţiei, se realizează o învăţare activă, acordând un rol dinamic intuiţiei şi imaginaţiei. Rolul cadrului didactic este nu de a preda cunoştinţele sau de a prezenta de-a gata soluţiile. Copiii ar trebui lăsaţi să-şi confrunte părerile, să înveţe din propriile greşeli, dând curs liber imaginaţiei şi fanteziei fiecăruia.

            Printre deprinderile pe care copilul le dobândește și le consolidează prin joc se numără dezvoltarea limbajului, abilitatea de soluționare a problemelor, negocierea și logica succesiunii. ”Introducerea jocului în diferite etape ale demersului didactic conduce la un plus de eficiență formativă în planul cunoașterii,dezvoltă la elevi atitudini afective și conduite conștiente de acțiune.În acest fel, învățătorul  reușește să activizeze copiii din punct de vedere cognitiv,operațional și afectiv sporind gradul de înțelegere și participare activă a elevului la actul de învățare,să evidențieze modul de acțiune în diverse situații,să formeze deprinderi de interacțiune în cadrul grupului și, nu în ultimul rând, contribuie la formarea deprinderilor de autocontrol a conduitelor operatorii și a achizițiilor cognitive ale copiilor.”[2] Nevoia de învățare a existat întodeauna și este o parte integrantă a modului nostru de viață. Pentru a putea face față provocărilor și a învăta despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, trebuie să găsim modalități interesante și amuzante de învățare, care pot face copiii să vrea și să le placă să învețe. Există o nevoie de tranziție în procesul de învățare, care se petrece într-o formă nouă și surprinzătoare, ce dezvoltă adaptabilitatea, gândirea creativă și ieșirea din zona noastră de confort. Realizarea  acestui lucru se face prin transformarea activității de învătare într-una experiențială, amuzantă, permisivă și de schimbarea a mediului tradițional aplicat până acum.

”Fără creativitate ,nu există progres!Am repeat la nesfârșit aceleașă pattern-uri” (Edward de Bono)

Care sunt beneficiile învățării prin joacă?

-dezvoltarea competențelor  – jocul încurajează efortul și realizările, pentru că oferă provocări, iar pentru a atinge aceste realizări trebuie sa îți maximizezi abilitățile;

-dezvoltarea încrederii de sine – a avea de-a face cu un joc și cu dificultățile pe care le aduce, construiește încrederea de sine și abilitatea de a face față oricăror situații;

-dezvoltarea procesului de gândire – jocul contribuie la atingerea concluziilor, la adresarea întrebărilor și a gândirii creative;

-un mediu sigur și plăcut – atunci când ne jucăm, suntem într-un mediu pozitiv, amuzant, sigur și lipsit de stres. Jocul este sigur si nu reprezintă o unealtă de amenințare, ce poate fi folosit pentru a atinge scopuri mai importante decât jocul însuși;

-învățarea experiențială îmbunătățește memoria – scopul învățării prin joacă este crearea unei experiențe de învățare pentru a ajunge la o învățare eficientă. Elementul de experiență crează o întâlnire memorabilă și permite livrarea mesajului într-un mod activ, fără efortul unui proces de invățare de tip didactic;

-dezvoltarea abilității de soluționare a problemelor – jocurile dezvoltă imaginația si creează experiență în a găsi noi modalități creative de a rezolva problemele. Jocurile implică învățare și curiozitate naturală, cresc motivarea și contribuie la crearea unui potențial de învățare de la vârste fragede;

-spargerea rutinei- experiența altor activități în afara familiarului, a granițelor zilnice.

Criterii pentru dezvoltarea eficientă a jocurilor de învățare

-integrarea elementelor cum ar fi combinarea simțurilor: vederea și auzul, împreună cu acțiunea, curiozitatea si gândirea ar produce o învățare ideală;

-relevanța – jocul trebuie să aibă legătură cu scopul învățării și conținutul său, într-un mod clar și relevant pentru cei care învață;

-potrivirea audienței țintă – jocul ar trebui să se potrivească tuturor copiilor și să ia în considerare caracteristicile diferite, de exemplu vârsta, nivelul de cunoaștere al subiectelor, abilități, nivelul de dificultate, etc;

-simplitate- cu cât sunt mai simple și mai ușor de urmat regulile, cu atât este mai ușoară concentrarea pe conținutul educativ, decât pe înțelegerea regulilor.

-plăcere și experiență – avantajul principal al învățării prin joacă este experiența amuzantă, așadar este important ca jocul să fie interesant, plăcut și provocator.

-măsura corectă a gradului de provocare – sarcina ar trebui să fie provocatoare, dar indeajuns de dificilă pentru a ne face să aspirăm la mai mult, dar să rămână tangibilă pentru a evita frustarea.

            Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele etape:

-introducerea în joc;

-prezentarea materialului didactic;

-precizarea titlului și a scopului jocului;

-explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

-fixarea regulilor;

-demonstrarea jocului de către învățător sau de către unul-doi elevi;

-executarea jocului de probă;

-executarea jocului de către copii;

-complicarea jocului, introducerea de noi variante;

-încheierea jocului  și evaluarea performanțelor individuale sau de grup.

Modele de câteva exerciţii care stimulează  elevii la un efort creativ:

*Caută şi vei găsi

Scopul:formarea deprinderii de a căuta soluţii în formarea cât mai multor numere dintr-un număr de cifre stabilit dinainte , dezvoltarea atenţiei  ( se poate folosi  la orice clasă).

Sarcina : să găsească toate posibilităţile pentru formarea numerelor dintr-un număr de cifre

Desfăşurarea jocului :se scriu ,de exemplu, toate combinaţiile de trei cifre ce se pot forma cu numerele . 6; 7 ; 3 fără a se repeta cifrele . Câştigă elevul care găseşte  primul toate soluţiile corecte .

 

*Constructorii:( se poate folosi de la clasa întâi,până la aIV-a,mărindu-se dificultăţile)

Scop:consolidarea cunoştinţelor cu privire la figurile geometrice,dezvoltarea imaginaţiei creatoare .

Material:trusă cu figuri geometrice .

Desfăşurarea jocului:( exemplele sunt multiple , eu voi prezenta doar unul)

  • Se cere elevilor să scoată din trusă: un dreptunghi mare ,două pătrate mici  şi un triunghi mare .
  • Cu aceste piese , elevul trebuie să construiască o casă. Câştigă elevul care termină primul(răsplata este aleasă ).
  • CONCLUZII:

    După ce am observat că activitatea preferată a copiilor este joaca, de ce să nu alăturăm  procesului de învățare pe cel al jocului, pentru a crea un alt tip de experiență de învățare? Experiența învățării prin joacă poate deveni o provocare și poate deschide o întreagă lume de explorare și descoperire. Un mod de a dezvolta simțul dorinței și nevoia de invățare la copii este generarea de stimuli față de lucrurile care  îi interesează în realitate, permițându-le să experimenteze și astfel, procesul de învățare să devină o activitate însemnată pentru ei.Combinarea învățării cu joaca și jocurile este importantă nu doar pentru amuzamentul și plăcerea ce le înconjoară, ci și pentru beneficiile  pe care jocurile le poartă, și anume că ele  pot contribui și aduce o valoare adițională învățării în sine. Închei această concluzie citându-l pe Ioan Cerghit în acest sens:”încorporate în activitatea didactică,elementele de joc imprimă un caracter mai viu și mai atrăgător,aduc varietate și o stare de bună dispoziție,de veselie și de bucurie, de divertisment și de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii”.[1]


    [1] Ioan Cerghit,Metode de învățământ,Editura Didactică și Pedagogică, ediția a II-a revăzută și adăugită,București, 1980,p.214.


[1] Elena Mîndru și colegii,Strategii didactice interactive,Editura Didactica Publishing House, București,2010,p.54;

[2] Mihaela Neagu,Mioara Mocanu, Metodica predării matematicii în ciclul primar, Editura Polirom,2007;

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: